Difteria este o boală infecțioasă contagioasă, prevenibilă prin vaccinare, provocată de anumite bacterii capabile să producă toxina difterică. Forma respiratorie poate afecta nasul și gâtul și poate deveni rapid periculoasă deoarece toxina poate leza inima și sistemul nervos.

Unul dintre semnele caracteristice este apariția unei membrane groase, cenușii, la nivelul gâtului sau amigdalelor. Boala poate provoca dificultăți de respirație și înghițire, iar formele severe necesită tratament medical rapid.

Vaccinarea a redus masiv numărul cazurilor în multe țări, însă difteria nu a dispărut. Organizația Mondială a Sănătății avertiza în 2026 că focarele continuă să apară mai ales acolo unde există persoane nevaccinate sau incomplet vaccinate.

Ce este difteria?

Difteria este o infecție produsă de bacterii din genul Corynebacterium. Forma clasică este asociată în special cu tulpini toxigene de Corynebacterium diphtheriae.

Problema principală nu este doar prezența bacteriei. Unele tulpini produc o toxină care poate distruge țesuturile local și poate ajunge în circulație, afectând alte organe.

Difteria poate apărea sub mai multe forme. Cele mai importante sunt difteria respiratorie, care afectează în principal nasul și gâtul, și difteria cutanată, care afectează pielea.

Cum se transmite difteria?

Corynebacterium diphtheriae se poate transmite de la o persoană la alta, în special prin picături respiratorii eliminate prin tuse sau strănut.

Transmiterea poate avea loc și prin contact apropiat cu secrețiile unei persoane infectate. În cazul difteriei cutanate, bacteria se poate răspândi prin contact cu leziunile sau rănile infectate.

Unele persoane infectate pot avea simptome foarte ușoare sau pot fi purtătoare ale bacteriei fără manifestările clasice ale bolii și pot contribui la transmiterea acesteia.

În cât timp apar simptomele?

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, simptomele apar de obicei la aproximativ 2–5 zile după expunerea la bacterie.

Manifestările inițiale pot semăna cu cele ale altor infecții respiratorii. Tocmai de aceea, diagnosticul nu trebuie stabilit acasă numai după simptome.

Care sunt simptomele difteriei?

În forma respiratorie, simptomele pot include:

  • durere în gât;
  • febră;
  • slăbiciune și stare generală alterată;
  • ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului;
  • dificultăți la înghițire;
  • dificultăți de respirație;
  • apariția unei membrane groase, de culoare cenușie, în nas sau gât.

În cazurile severe, umflarea importantă a gâtului poate produce aspectul descris uneori în literatura medicală drept „bull neck”.

Ce este pseudomembrana din difterie?

Un semn clasic al difteriei respiratorii este formarea unei pseudomembrane aderente în zona amigdalelor, faringelui sau nasului.

OMS explică faptul că țesutul afectat poate forma în primele zile un strat gros și cenușiu care poate îngreuna respirația și înghițirea.

O astfel de manifestare necesită evaluare medicală urgentă. Nu trebuie încercată îndepărtarea ei acasă.

Ce este difteria cutanată?

Difteria nu afectează exclusiv căile respiratorii. Bacteriile pot produce și infecții ale pielii.

Difteria cutanată poate apărea sub forma unor leziuni sau ulcerații persistente. Contactul cu aceste leziuni poate transmite bacteria altor persoane.

ECDC a raportat că o parte importantă dintre cazurile europene importate de C. diphtheriae din ultimii ani au avut prezentare cutanată.

De ce poate fi difteria periculoasă?

Gravitatea difteriei este legată în special de toxina difterică. Aceasta poate produce leziuni locale, dar poate ajunge și în alte părți ale organismului.

Complicațiile pot afecta inima și sistemul nervos, iar boala respiratorie severă poate compromite căile respiratorii.

Miocardita

Toxina poate afecta mușchiul inimii și poate provoca miocardită. În cazurile severe pot apărea tulburări ale ritmului cardiac și alte complicații cardiace.

Complicațiile neurologice

Difteria poate afecta nervii. Manifestările neurologice pot apărea după debutul infecției și pot afecta diferite funcții, inclusiv înghițirea și mișcarea.

Obstrucția căilor respiratorii

Pseudomembrana și inflamația importantă a structurilor din gât pot îngreuna respirația. În formele severe poate fi necesară susținerea căilor respiratorii în spital.

Difteria poate fi mortală?

Da. Difteria poate fi mortală, în special atunci când persoana nu este imunizată și nu primește rapid tratamentul adecvat.

OMS arăta în fișa actualizată în iulie 2026 că, pentru persoanele nevaccinate și fără tratament adecvat, boala poate fi fatală în aproximativ 30% dintre cazuri, copiii mici având un risc mai ridicat.

Această estimare nu trebuie confundată cu o rată universală de mortalitate pentru toate cazurile de difterie. Riscul depinde de vaccinare, vârstă, forma bolii, accesul la tratament și alți factori.

Surse medicale internaționale au raportat în diferite contexte rate generale mai mici, de ordinul 5–10%. Diferența subliniază importanța contextului în care este citată o statistică.

Cum se diagnostichează difteria?

Diagnosticul inițial al difteriei respiratorii poate fi clinic, pe baza simptomelor și aspectului caracteristic. Pentru confirmare sunt necesare probe de laborator.

Pot fi recoltate probe din gât, nas sau dintr-o leziune cutanată. Dacă este identificat Corynebacterium diphtheriae, sunt necesare investigații suplimentare pentru a determina dacă tulpina produce toxină.

CDC recomandă recoltarea probelor înainte de începerea tratamentului cu antibiotice atunci când acest lucru este posibil.

Într-un caz suspect de difterie respiratorie, însă, tratamentul nu trebuie întârziat în mod nejustificat în așteptarea rezultatului final al analizelor.

Cum se tratează difteria?

Difteria este o boală care necesită tratament medical. Forma respiratorie suspectată este o situație în care evaluarea și intervenția rapidă sunt importante.

Tratamentul difteriei respiratorii poate include două componente principale: antitoxina difterică și antibioticele.

Antitoxina difterică

Antitoxina neutralizează toxina care încă circulă în organism. Ea nu poate inversa leziunile deja produse de toxina care s-a fixat în țesuturi, motiv pentru care administrarea precoce este importantă.

CDC recomandă antitoxina pentru difteria respiratorie. În difteria cutanată, antitoxina nu este în mod obișnuit necesară.

Antibioticele

Antibioticele sunt utilizate pentru eliminarea bacteriei și reducerea transmiterii. Alegerea și administrarea tratamentului aparțin personalului medical, inclusiv pentru că rezistența antimicrobiană poate influența opțiunile terapeutice.

OMS atrăgea atenția în 2026 că unele tulpini prezintă rezistență la anumite antimicrobiene utilizate în mod obișnuit.

Monitorizarea complicațiilor

Pacienții cu forme respiratorii severe pot necesita monitorizarea funcției cardiace și neurologice și, uneori, suport pentru menținerea căilor respiratorii.

Este o persoană cu difterie contagioasă?

Da. Bacteria poate fi transmisă altor persoane, motiv pentru care izolarea și măsurile de control al infecției sunt importante.

În mediul medical, CDC recomandă precauții pentru transmiterea prin picături în cazul difteriei respiratorii și precauții de contact pentru forma cutanată până când eliminarea bacteriei este confirmată conform protocolului medical.

Nu este suficient ca simptomele să se amelioreze pentru a decide că persoana nu mai poate transmite bacteria.

Ce se întâmplă cu persoanele care au intrat în contact cu un bolnav?

Contacții apropiați ai unui caz de difterie trebuie evaluați de autoritățile și personalul medical.

Pot fi necesare verificarea stării de vaccinare, supravegherea apariției simptomelor, teste și tratament antibiotic preventiv. Persoanelor care nu sunt vaccinate complet li se poate recomanda completarea vaccinării.

Aceste măsuri sunt importante deoarece unele persoane infectate pot transmite bacteria chiar dacă nu dezvoltă forma severă a bolii.

Poți face din nou difterie după ce ai avut boala?

Trecerea prin boală nu garantează o imunitate suficientă pe termen lung.

Din acest motiv, CDC și OMS recomandă verificarea vaccinării după recuperare și administrarea vaccinurilor necesare conform recomandărilor medicale.

Cum poate fi prevenită difteria?

Vaccinarea este principala metodă de prevenire a difteriei.

Vaccinul conține toxoid difteric, adică toxina bacteriană modificată astfel încât să nu producă boala, dar să determine sistemul imunitar să dezvolte protecție.

Vaccinurile împotriva difteriei sunt de obicei administrate în combinație cu vaccinuri împotriva altor boli, precum tetanosul și tusea convulsivă.

Protecția necesită o serie inițială de doze și rapeluri. OMS recomandă la nivel global o serie primară de trei doze și trei doze de rapel în copilărie și adolescență.

De ce sunt necesare rapelurile?

Protecția imună împotriva difteriei poate scădea în timp. Rapelurile stimulează din nou răspunsul imun și contribuie la menținerea protecției.

Necesitatea și momentul administrării vaccinurilor depind de vârstă, istoricul vaccinării și programul național aplicabil.

Persoanele care nu știu dacă au schema completă pot discuta cu medicul de familie pentru verificarea istoricului și stabilirea conduitei potrivite.

Vaccinarea împotriva difteriei în România

În România, protecția împotriva difteriei face parte din Calendarul Național de Vaccinare, prin vaccinuri combinate care includ componenta antidifterică.

Schema națională trebuie verificată întotdeauna în forma actualizată publicată de Ministerul Sănătății și Institutul Național de Sănătate Publică, deoarece calendarele și produsele utilizate se pot modifica.

Vaccinarea copiilor se realizează prin intermediul sistemului medical conform Programului Național de Vaccinare. Pentru recuperarea unei scheme incomplete sau pentru situații speciale, recomandarea trebuie stabilită împreună cu medicul.

Mai există difterie în Europa?

Da, deși boala este rară în comparație cu perioada de dinaintea vaccinării pe scară largă.

Raportul epidemiologic ECDC publicat în iulie 2026 arată că în 2024 au fost raportate 151 de cazuri de difterie în UE/SEE: 83 asociate cu Corynebacterium diphtheriae toxigen și 65 cu Corynebacterium ulcerans.

ECDC a constatat că creșterea cazurilor de C. diphtheriae observată în mai multe țări europene începând din 2022 a continuat să scadă, însă cazurile nu au dispărut.

Într-o evaluare din 2025, ECDC aprecia riscul pentru populația generală drept foarte scăzut în țările UE/SEE cu acoperire vaccinală ridicată, dar atrăgea atenția asupra persoanelor nevaccinate și a grupurilor vulnerabile.

De ce mai apar focare dacă există vaccin?

Vaccinul este foarte eficient împotriva bolii produse de toxina difterică, dar protecția populației depinde de administrarea dozelor recomandate și menținerea unei acoperiri vaccinale ridicate.

Focarele pot apărea atunci când există grupuri numeroase de persoane nevaccinate sau incomplet vaccinate, când serviciile de sănătate sunt perturbate ori când oamenii trăiesc în condiții care favorizează transmiterea.

OMS menționează conflictele, dezastrele, deteriorarea infrastructurii sanitare, supraaglomerarea și accesul redus la vaccinare printre situațiile care pot crește riscul.

Cât de răspândită este vaccinarea împotriva difteriei?

Potrivit OMS, în 2025 aproximativ 85% dintre sugarii din lume, adică aproximativ 110 milioane de copii, primiseră cele trei doze recomandate din seria primară de vaccin care conține componenta antidifterică.

Asta înseamnă însă că aproape 20 de milioane de sugari nu aveau schema completă sau nu primiseră vaccinul. Acoperirea diferă considerabil între țări și chiar între regiuni ale aceleiași țări.

OMS subliniază că menținerea unei acoperiri vaccinale ridicate pe parcursul vieții este esențială pentru prevenirea reapariției bolii.

Când trebuie solicitat ajutor medical?

Difteria respiratorie este rară în multe țări europene, dar poate evolua sever. O persoană care prezintă simptome respiratorii importante, dificultăți la înghițire sau respirație ori o membrană cenușie aderentă în gât trebuie evaluată medical de urgență.

Suspiciunea este cu atât mai importantă dacă persoana nu este vaccinată complet, a avut contact cu un caz cunoscut sau provine dintr-o zonă în care există transmitere.

În caz de dificultăți severe de respirație sau alte manifestări care indică o urgență, trebuie solicitat imediat serviciul medical de urgență.

Întrebări frecvente despre difterie

Difteria este provocată de un virus?

Nu. Difteria este o infecție bacteriană. Forma clasică este asociată în principal cu tulpini toxigene de Corynebacterium diphtheriae.

Difteria se transmite prin aer?

Transmiterea de la persoană la persoană are loc în principal prin picături respiratorii eliminate prin tuse sau strănut și prin contact apropiat cu secreții infectate. Forma cutanată se poate transmite și prin contact cu leziunile infectate.

Care este perioada de incubație?

Simptomele apar de obicei la aproximativ 2–5 zile după expunere, potrivit OMS.

Difteria poate afecta inima?

Da. Toxina difterică poate provoca miocardită și alte complicații cardiace.

Există vaccin împotriva difteriei?

Da. Difteria este o boală prevenibilă prin vaccinare, iar vaccinurile cu componentă antidifterică fac parte din programele de imunizare din întreaga lume.

Poți face difterie dacă ești vaccinat?

Niciun vaccin nu oferă protecție absolută, însă vaccinarea reduce foarte mult riscul bolii produse de toxina difterică și al formelor severe. Menținerea schemei și a rapelurilor recomandate este importantă.

Boala oferă imunitate pe viață?

Nu neapărat. După recuperare trebuie verificat statutul vaccinal, deoarece trecerea prin boală nu garantează o protecție suficientă.

Concluzie

Difteria este o infecție bacteriană gravă, dar prevenibilă prin vaccinare. Forma respiratorie poate produce o pseudomembrană caracteristică și poate deveni periculoasă prin afectarea căilor respiratorii și prin acțiunea toxinei asupra inimii și sistemului nervos.

Tratamentul precoce reduce considerabil riscul complicațiilor și poate include antitoxină și antibiotice, sub supraveghere medicală. Suspiciunea de difterie respiratorie necesită evaluare rapidă și nu trebuie tratată prin automedicație.

Vaccinarea și rapelurile recomandate rămân cele mai importante instrumente de prevenție. Deși difteria este rară în multe state europene, datele ECDC arată că boala continuă să fie diagnosticată și că menținerea unei acoperiri vaccinale ridicate rămâne necesară.

Surse și documentare